Timpul fugar

timp

Și s-a mai scurs un fir de nisip în clepsidră,
o clipă cuminte-a zburat spre neant.
Și-a făcut bagajul rapid și, când a remarcat
că lumea
era mult prea ocupată
să o observe,
s-a îmbarcat în tren pe peronul numit Infinit. Nu
se știe exact
ce a făcut-o să fugă atât de
discret, atât de repede…
Când oamenii s-au uitat spre locul
în care stătuse, fugara clipă
deja plecase. În zadar
au încercat să o întoarcă; au
pierdut și alte clipe tinere.
Au început
să se certe între ei, iar momentele, văzând
acest lucru, s-au îmbarcat în același tren.
La un moment dat, după ce
oamenii s-au oprit,
au zărit goliciunea clepsidrei.
Toate clipele prețioase
alergaseră timorate: le era frică de certuri
și de fleacuri. În
van au încercat să le mai
păstreze, să le mai mențină; clipele fugiseră,
lăsându-i pe oameni…
fără TIMP!

Facebook Comments

Citind blogul, afli câte ceva și despre persoana care și-a pus bucăți de suflet pe hârtie..

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat:
Abonează-te pentru a fi la curent cu noile articole

Scrie adresa ta de e-mail, mai jos

Abonează-te!