Psalm I (Mulțumesc, Doamne!)

Adesea, când privesc în jur,
văd cât de minunate sunt
făpturile zidite de Tine, Doamne!
Dimineața mă trezesc și nu mă pot opri
din uimire. Văd atâtea lucruri minunate,
pentru care Îți mulțumesc!
Soarele blând îmi mângâie chipul și ochii
atunci când mă uit pe geam. Mai simt
aerul curat de-afară
intrându-mi în plămâni, oxigenându-i.
Observ, de asemenea, munții împăduriți, pictați
în nuanțe variate de smarald și jad,
și nu mă satur
din contemplat. Privesc, cu atâta drag,
cerul la răsărit și la apus, și îmi spun că
niciun pictor, cu toată măiestria sa posibilă,
nu poate să îl reproducă pe o pânză, pe hârtie,
pe lemn, sau chiar pe sticlă.
După ce termin de admirat aceste lucruri,
mă uit la florile atât de splendide și de
minunate, și văd în culorile lor
chipul Tău,
Doamne!
La sfârșit, mă uit la oamenii
frumoși din jur,
la bucuria ce-o simt în suflet atunci când
îi văd. Și văd icoana Ta!
Și spun un singur lucru: Îți mulțumesc pentru toate,
Doamne!

Facebook Comments

Citind blogul, afli câte ceva și despre persoana care și-a pus bucăți de suflet pe hârtie..

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat:
Abonează-te pentru a fi la curent cu noile articole

Scrie adresa ta de e-mail, mai jos

Abonează-te!