Bunicilor

Cad pe gânduri adesea
și amintirile plăcute
dintr-o copilărie de basm
năvălesc în memorie,
ca niște imagini desprinse
din „Amintiri din copilărie”.
Mi-aduc aminte
cum mergeam pe drumuri
de-a lungul Ozanei cristaline,
cum ne scăldam în ape limpezi
și dealurile toate
le colindam,
cum priveam turmele în depărtare,
venind agale la imaș,
iar colo pe dealuri abrupte
zăream sărind vreun iepuraș.
Bunicul meu cel mult iubit
m-a răsfățat, m-a îngrijit..
Bunica mea cea sfântă, bună
icoană de lumină vie,
înger al clipelor de bucurie.
Ce vremuri dulci! Cum au trecut! Acum,
acele timpuri sunt un vis. Un
vis, o fantasmă…bucăți micuțe
de trecut, de memorie
și de dor.
Acum, bunicul a plecat departe,
cu trenul care nu se mai întoarce.
A plecat, a fugit, dar..
va rămâne mereu cu noi!
bunicii-ne-iubesc-neconditionat

Facebook Comments

Citind blogul, afli câte ceva și despre persoana care și-a pus bucăți de suflet pe hârtie..

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat:
Abonează-te pentru a fi la curent cu noile articole

Scrie adresa ta de e-mail, mai jos

Abonează-te!