Refugiu solitar.

Sunt clipe
în care îmi place
să mă refugiez într-o
singurătate aparentă.
Simt nevoia uneori
să fiu singură în fața
lumii, dar în compania
prietenelor mele fidele,
a gândurilor.
Și iubesc atunci să
mă gândesc, să
îmi imaginez, să
creez povești de
fericire sau nu, asta
depinzând de dispoziția
de moment. Iubesc
să fiu doar eu cu sufletul,
cu mintea și, mai ales,
cu conștiința lucrurilor.
Îmi vine să spun că toată
lumea asta mare, chiar
imensă, este a mea. A mea
și a gândurilor și a inimii.

Facebook Comments

Citind blogul, afli câte ceva și despre persoana care și-a pus bucăți de suflet pe hârtie..

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat:
Abonează-te pentru a fi la curent cu noile articole

Scrie adresa ta de e-mail, mai jos

Abonează-te!