Autoportret

Se ia un pumn de țărână
și se modelează întâi un cap rotund, micuț, umplut
cu tot felul de idei și de gânduri puse într-un creier,
în care se fac în prealabil câteva șănțulețe,
și care e împărțit în două emisfere: stânga și dreapta.

Se fac două găuri pentru ochi,
care vor fi puși ulterior și colorați cât mai frumos,
la care se adaugă o sclipire frumoasă, se face
un nas, de preferință cârn, și două urechi micuțe,
după care mai adaugi o gură care să vorbească numai
lucruri bune, și mai ales adevăruri.

Se pun câteva fire de păr, ori drept, ori scurt, ori lung,
ori ondulat, și colorate în funcție de preferințe.

După ce am terminat cu capul, mergem la corp. Dar, cum
corpul nu poate fi prins de cap așa ușor, facem
un gât flexibil. Acum, trecem la trunchi. Îl modelăm
frumos, de preferat atletic, adăugăm în el organele
vitale, iar în mijloc, între coaste, punem ce e mai important;
INIMA, pe care o umplem cu iubire din belșug,
pentru toată lumea. Am făcut trunchiul, mai avem nevoie de
două mâini perfect simetrice, cu cinci degete care
să se ajute reciproc, și două picioare făcute cu aceeași
matrice. Îi dăm suflu de viață, și deschidem cutia cu virtuți,
ca să le lăsăm să iasă ușor, și să intre în om, ca într-o
cămăruță. Îi punem un nume, îi dăm o identitate, iar apoi
trecem obligatoriu la următorul membru al familiei,
căci
o fi apa dulce, dar sângele e mai gros!

Facebook Comments

Citind blogul, afli câte ceva și despre persoana care și-a pus bucăți de suflet pe hârtie..

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat:
Abonează-te pentru a fi la curent cu noile articole

Scrie adresa ta de e-mail, mai jos

Abonează-te!