Nocturnă

E noapte, prieten drag. Dacă nu știai,
îți spun acum, și cred că te gândeai

să îți descriu nocturna în cuvinte
măcar să îți faci o imagine în minte.

Ce-i drept, din lumea ta nu poți vedea
ceea ce ani în urmă-ți desfăta

privirea ta de solitar amorezat,
de-ntregul univers veșnic cercat.

Acum, cred că te odihnești în pace
nemaiștiind iubita ce îți face,

ce gânduri o mai macină, ce dor
a încercat-o-n mod sfâșietor.

Ești la lumin-acum, prieten drag,
și totuși, te-ai oprit în prag

să o admiri, să o iubești precum
n-ai știi că ai plecat pe-un drum

ce nu-ți mai lasă dreptul să o vezi.
Tu ai fugit, fără să știi c-o pierzi

dacă îți pui aripi precum Icar.
Degeaba plângi acum, e în zadar

să te mai macine vreun aspru, lung regret
și să te mai bați cu pumnii-n al tău piept,

să o dorești, să o iubești nu are rost,
acum, când tu în viaț-ai fost

și clipa cea de-atunci n-ai prețuit.
Mi-ai râs în față, crezând că mi-a pierit

orice fărâmă caldă de rațiune pură,
și mi-ai zis cu dispreț să tac din gură

când nu făceam decât să te îndrum,
aceleași lucruri clare să le spun:

știam ce soartă vei avea curând,
și te plângeam adeseori în gând.

Ea a rămas, tu ai plecat precum e fumul,
rămas-asemeni florii ce și-a pierdut parfumul

și viața, și lumina, și gingășia sa;
în veci nu va mai fi scumpa, iubita ta!

Dar ai plecat, deși nu ți-ai dorit-o:
pe scumpa ta prea mult tu ai iubit-o

ca să-ți dorești, să vrei mereu să pleci
departe-n zări, pe plaiuri gri și reci.

Acum, e prea târziu, e noapte-n cer,
și văd..încetișor, fantomele pier:

și pier cu ele și-ale noastre vise, vieți,
iar noi ne stingem precum atomii unei ceți,

și noaptea vine peste noi, ne-nghite-ncet,
pământu-ntreg dispare-n ea, precum un biet.

Facebook Comments

Citind blogul, afli câte ceva și despre persoana care și-a pus bucăți de suflet pe hârtie..

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat:
Abonează-te pentru a fi la curent cu noile articole

Scrie adresa ta de e-mail, mai jos

Abonează-te!