Codrului

Privesc la cer când luna încă-și arată fața,
când de pe munții-nalți, ușor se-nalță ceața
și când un susur blând, d-izvor s-aude-n zare
iar raza alb-a lunii s-arată pe cărare;

și te întreb pe tine, tu, înger alb al nopții
unde te-ascunzi, unde colinzi în voia sorții?
pe ce cărări ascunse, pe ce coline reci?
pe ce poteci de munte tu pașii ți-i petreci?

Te caut în tăcerea nopții, peste vârf de brad,
când îngerii din ceruri peste pădure cad,
și se ascund în peșteri din stânci nebănuite

și-aleargă cu-aripi frânte, pe căi șerpuite,
umblate de vântul sur, și de izvorul lin,
și vegheate de stele, de lună și de cerul senin.

Facebook Comments

Citind blogul, afli câte ceva și despre persoana care și-a pus bucăți de suflet pe hârtie..

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat:
Abonează-te pentru a fi la curent cu noile articole

Scrie adresa ta de e-mail, mai jos

Abonează-te!