Amurg

Prin codrii verzi de brad, soarele s-a ascuns,
și norii deși apar deasupra vârfurilor seculare;
pare-se, deci, că ziua și cu vara-s în apus,
un dulce-amurg al potecilor clare

spre care pașii tăi se-ndreaptă lin, ușor,
spre care gândurile tale-așa plutesc,
precum pe ceruri mai apare câte-un nor,
și luna, mam-a celor ce iubesc
și-a celor ce cu dragoste se plimbă-n zare,
pe malul râului ce umblă printre pietre,
pe cărări șerpuite, făcute de-un dor mare.
E un apus al zilei, al verii..sau poate-al vieții
ce o trăim în lume, în codrii vechi de brad,
stând în lumina lunii, ascunși de giulgiul ceții.
Facebook Comments

Citind blogul, afli câte ceva și despre persoana care și-a pus bucăți de suflet pe hârtie..

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat:
Abonează-te pentru a fi la curent cu noile articole

Scrie adresa ta de e-mail, mai jos

Abonează-te!