De noapte

În giulgiul negru-al nopții care-ascunde
povești ce se întrepătrund cu vise
un pelerin mergând se-ndreaptă spre trecut.

Noaptea nu-l înspăimântă, ci adorând-o,
pășește-ușor, pe lungi poteci de fum
pe care pietre solitare le-nsoțesc.

Și vântul suflă, și valurile mării cântă
o șoaptă de sirenă, și farul luminează
cărarea pelerinului mergând în timp.

Pe cer răsare luna, ieșind de după nori
se vede-n luciul apei ambivalența sa:
lumină și-ntuneric în ea se întâlnesc.

Nisipul alb și fin ascunde pașii mici
ai pelerinului boem de-odinioară,
plecat în căutarea-celei viziuni.

Și ploaia cade-n picuri mari, și reci,
atrași magnetic de nisipul fin,
precum un marinar de o sirenă.

Mergând în timp, înaintând spre far
străinul simte cum trecutul e aproape
curgând precum nisipul în clepsidră.

Și merge, merge, până dă de sine,
de-a sa proiecție de mult ascunsă
în valurile mării, lângă far.

Facebook Comments

Citind blogul, afli câte ceva și despre persoana care și-a pus bucăți de suflet pe hârtie..

2 Replies to “De noapte”

  1. Virginia Woolf likes it.

    1. E posibil. :))

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat:
Abonează-te pentru a fi la curent cu noile articole

Scrie adresa ta de e-mail, mai jos

Abonează-te!