Întuneric

Întuneric

În noaptea uitării, și-a negrului dor
M-afund pe poteci, în păduri de teck
Caut lacul albastru în el să mă-nec
Să zbor în zenit, în liniște să mor.

În juru-mi caut un licăr de lumină,
De care mă agăț cu-o mută disperare.
Cerul negru coboară; totul în jur dispare.
Pădurea-ntunecată dansează pe retină.

Și totuși, ce e bezna? Lumină-ntunecată
Într-o pădure tristă, într-un oraș plăpând.
Natură-ncremenită, copaci negri plângând
Luna măiastră, zâna, printre nouri plecată.

Facebook Comments

Citind blogul, afli câte ceva și despre persoana care și-a pus bucăți de suflet pe hârtie..

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat:
Abonează-te pentru a fi la curent cu noile articole

Scrie adresa ta de e-mail, mai jos

Abonează-te!