Gânduri

Se spune despre oameni că, adesea împrumută trăsăturile mediului în care trăiesc, în care își desfășoară existența, lucru care determină o relație de simbioză mediu-individ. De asemenea, aceștia dezvoltă o iubire eternă, care întipărește imaginea mediului în sufletele lor, fie el câmpie, deal sau munte. Fiind crescută pe versantul vestic al Carpaților Moldo-Transilvani, cred că iubirea mea pentru munte e firească. Ador muntele! Iubesc ai săi codri seculari, care i-au adăpostit pe românii noștri dragi ce s-au luptat pentru apărarea poporului! Iubesc luna cea pură, crăiasa, care veghează somnul brazilor și al cătunelor adormite după o zi de munci agricole! Iubesc puritatea izvoarelor și a râurilor care își croiesc drum pintre pietre și printre stâncile de calcar, creând măreți străjeri ai comunelor de la poale de munte! Iubesc aerul încărcat de oxigen, pe care îl respir ieșind la soare! Iubesc sentimentul de putere care mă cuprinde când ies pe plaiurile înalte, văzând satele cu ale lor căsuțe mici și adunate, și râul care își duce existența printre stâncile cu vârf ascuțit, și pajiștile, și brazii care le mărginesc!

Munte mult iubit, te ador!

Facebook Comments

Citind blogul, afli câte ceva și despre persoana care și-a pus bucăți de suflet pe hârtie..

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat:
Abonează-te pentru a fi la curent cu noile articole

Scrie adresa ta de e-mail, mai jos

Abonează-te!