Despre "pupătorii de moaște" și Sfânta, prietena noastră – o întoarcere la comunism?

An de an, cele șapte coline ale Moldovei, care au adăpostit peste ani pașii lui Cuza sau ai lui Vasile Lupu, împreunați pe străzi cu pașii lui Eminescu și ai lui Creangă, au potecile tainice călcate de pelerini, de „babe” care vin la aniversarea Sfintei. An de an, jumătatea Brumarului e așteptată cu sufletul la gură de mii și mii de oameni care au evlavia în sângele de român ce le trece prin vene, în lacrimile ce li se adună în barbă și în nodul din gât. Drumuri de munte, de deal ori de câmpie converg la Iași, unde oamenii se adună cu mic, cu mare, la o mare sărbătoare: prietena Moldovei, Parascheva, e cinstită de toți. Oamenii vin, înfruntă cu stoicism oboseala, grijile, necazurile, foamea sau vremea neprietenoasă, și o salută pe Sfânta, îi mai cer câte un sfat, îi mai împărtășesc grijile. Ei stau cuminți, se bucură de harul tainic ce înconjoară racla, de mireasma de tămâie și de busuioc și simt că dau mâna cu cerul, iar chipurile li se luminează de bucurie.

Pe celălat front stau tinerii voinici și frumoși, „mândria țării”, care așteaptă și ei cu nerăbdare aceste clipe divine. Ei nu stau la coadă.. Nu înfruntă frig, intemperii, nu vin să o salute pe Sfânta. Uneori, e mai comod să stai acasă și să lenevești în fața unui ecran.

Am auzit că, în ultima vreme, România s-a calificat la un sport național, olimpic, după cum am putea spune. Concurenții sunt tineri, în medie, încă pe băncile liceului sau ceva mai maturi, în buletin. Mai sunt, ici-colo, domni respectabili, a căror prioritate nu ar putea fi decât sportul dat, critica „babelor și a pupătorilor de moaște”. Pe pânza de păianjen a internetului, babele de la raclă, prietenele Sfintei, sunt aidoma unor muște, prinse și anihilate. Mândria țării, laureații la critică, așteaptă orice prilej să râdă, să ironizeze, să aducă remarci rasiste sau să îi batjocorească pe cei ce, fără niciun drept, au îndrăzneala de a veni să o salute pe prietena lor dragă.

În vechiul regim, rămas ca o amintire urâtă, astfel de vizite erau interzise, și stilul de viață impus era lipsit de spirit, orientat spre otium și negotium. Era condamnată religia, erau condamnați preoții, până la măsurile extreme impuse, aducătoare de sfârșit trupesc. Spre deosebire de comunism, lumea s-a modernizat acum, măcar în aparență.. sau nu?

Facebook Comments

Citind blogul, afli câte ceva și despre persoana care și-a pus bucăți de suflet pe hârtie..

One Reply to “Despre "pupătorii de moaște" și Sfânta, prietena noastră – o întoarcere la comunism?”

  1. […] de parcă e vina ei pentru ce se întâmplă în țară. Mulți oameni consideră că oamenii  „pupători de moaște” sunt deja pierduți, primitivi, iar pelerinaje precum cel de la Sf. Cuv. Parascheva sunt doar […]

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat:
Abonează-te pentru a fi la curent cu noile articole

Scrie adresa ta de e-mail, mai jos

Abonează-te!