Banul – noul lider?

bani

Banul – noul lider?

Înainte – naivitate și inocență

Obișnuiam cândva să râd. Să alerg sub cerul senin, să fugăresc norii. Să zâmbesc, cântându-i pământului ode. Să mă bucur de toate și de tot. Obișnuiam să cred că a avea bani nu înseamnă să fii fericit. Acum, nu.

Obișnuiam odinioară să am încredere în toți și în toate. Să mă deschid, precum un cer liber și senin. Să cred în mine, în tine, în ei, în ele. Să visez câmpii verzi și bucuroase. Acum, nu.

Era odată, ca niciodată, că de n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit nicicând. Era un copil mic, naiv, plin de inocența adunată din jur, din vata de zahăr, din florile colorate și parfumate, din surâsul soarelui și din trilul dulce al păsărilor, din norii pe care și-i imagina sub diverse forme, din copacii în care se suia privind lumea de jos, văzând-o în dimensiunea sa minusculă. Acum, nu.

După – goana după bani

Lumea s-a schimbat într-un mod neașteptat. Vorba dulce puțin aduce. S-a instaurat secolul vitezei, lumea a devenit un perpetuum mobile. Merg uneori în oraș și văd în jurul meu zeci, poate sute de oameni care aleargă peste tot, mânați de un scop: acela de a munci, de a face bani pentru a se întreține. Banul a devenit lider mondial. Ai bani, e bine, te descurci. N-ai bani, stai cum poți și înduri până la salariu sau până la pensie.

Lista de priorități se schimbă gradual: la 20 și de ani ajungi să fii un om care nu își mai întemeiază o familie pentru că nu are cu ce o întreține, sau dacă face pasul, e dispus să muncească uneori și în două locuri diferite, pentru a se întreține. Nu mai pui familia înainte; spui „Lasă, că o să fac un copil mai încolo, că nu am cu ce-l crește acum!”. Colegii de muncă se dovedesc uneori competitivi, în așa fel încât dacă ești bun ești automat cel slab și cel naiv, și cred că pot să profite de tine.

Stresul devine element omniprezent în viață. Bei cafea și energizante ca să reziști oboselii, iar sănătatea se alterează. Dai bani la doctori, pentru că „așa merge treaba”, și pe medicamente, pentru că ți se prescriu. Ești stresat și nu mai ai timp de familie, și vezi cum ai probleme conjugale. Ți se recomandă să mergi la biserică, dar „vrem spitale și nu catedrale”, că tu ești ateu și nu te interesează religia, că nu te poate ajuta (cică).

În loc de final

„Lumea e așa cum este și ca dânsa suntem noi”, după cum spunea Eminescu. Conducerea își dă silința să fure, ca să aibă cât mai mulți bani, iar poporul suferă. Biserica e blamată, e împroșcată cu pietre din toate părțile, de parcă e vina ei pentru ce se întâmplă în țară. Mulți oameni consideră că oamenii  „pupători de moaște” sunt deja pierduți, primitivi, iar pelerinaje precum cel de la Sf. Cuv. Parascheva sunt doar metode de a face bani să-i „îmbogățești pe popi”. Educația e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire. Ai nevoie de bani ca să iei un post bun, dar despre asta voi mai vorbi. Sănătatea e bolnavă, și toate sunt minunate. Toboganul ăsta pe care ne aflăm pare a nu mai avea sfârșit….

Facebook page

Facebook Comments

Citind blogul, afli câte ceva și despre persoana care și-a pus bucăți de suflet pe hârtie..

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat:
Abonează-te pentru a fi la curent cu noile articole

Scrie adresa ta de e-mail, mai jos

Abonează-te!