Când apare copilul

bebelus

În loc de început

Când un cuplu are o relație de prietenie care duce cu pași mai mari sau mai mici spre căsătorie, aceasta este urmată de cele mai multe ori de o schimbare majoră în viața celor doi. După ce el și ea se „cunosc”(vorba reclamei de la Giusto), familia primește un cadou cu plămâni foarte puternici, un bebeluș. Această versiune în miniatură a părinților vine deopotrivă cu bucurii nemăsurate (zâmbet, gângureli, fețișoară adorabilă) și cu responsabilități. Ca proaspătă mămică, am reușit să observ lucruri care fac parte din ambele categorii. Totuși, ca situație aproape generală, bucuriile domină atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ.

Bucurii

Bucuria de a avea un copil începe cu mult înaintea nașterii, mai exact cu nouă luni înainte. Nu știu cum sunt alte femei, dar pe mine m-a marcat enorm prima ecografie, prima întâlnire cu boțul de aur, alături de bătăile inimioarei. Lunile sarcinii au trecut mai repede decât mă așteptam. Cu fiecare săptămână mă simțeam din ce în ce mai atașată de puiul care creștea în mine, și gradual creștea dorința de a o cunoaște pe mica prințesă. Odată cu venirea ei pe lume, totul s-a schimbat, și practic bucuria și-a făcut loc în suflet prin ochișorii care mă urmăreau și mă urmăresc, prin zâmbetul adorabil și prin cumulul de sentimente ajunse în inimă. Una dintre marile bucurii ale vieții e darul de a avea copii.

Apogeul bucuriei

De la momentele din timpul sarcinii, în care femeia parcă strălucește, până la prima întâlnire cu puiul, viața cu un copilaș aduce repetate bucurii. Momentele în care bebelușul îți strânge degetul în mână, ochișorii mari cu care te urmărește peste tot, atenția atunci când îi vorbești, se adună ca într-un tablou. E sublim să îți alăptezi puiul, să îl vezi cum se prinde cu mânuțele de bluza ta și cum zâmbește atunci când îl hrănești. Te apucă un sentiment magic atunci când bebelușul adoarme frânt pe pieptul tău sau în brațe, râde în somn și te cuprinde pe după gât cu mânuțele mici și pufoase.

E atât de minunat când deschizi ochii dimineața și vezi un bulgăraș de aur lângă tine, care râde și gângurește, și simți cât de mult te iubește. E atât de bine când puiul întinde mâinile să îl iei în brațe, când se gudură și când își sprijină capul pe umărul tău, adormind. E și mai sublim, însă, când te auzi strigată cu cel mai dulce cuvânt din lume, când puiul te strigă „ma-ma” și se cuibărește în brațe… simți cum te topești de dragul lui, și parcă ai opri clipa pentru veșnicie! Cine nu are copii, să-și facă!

Responsabilități

Desigur, un bebeluș e o ființă vie, cu nevoi pe care, momentan, nu le poate exprima decât prin plâns, și vine cu o serie de responsabilități la pachet. Nu e ușor să faci copii, și nici nu e ușor să îi crești. Odată cu venirea copilului, dacă nu erai obișnuit cu nopțile nedormite din sesiunile de examene, te vei obișnui vrând-nevrând. Dacă te numeri printre mămicile mai puțin norocoase, oboseala și excesul de hormoni care dansează cha-cha-cha în minte pot să te ducă într-o zonă destul de gri, cea a depresiei postpartum sau, în cel mai bun caz, a așa-zisului „baby blues”. 

Vrei un bebeluș? Arată că poți să îl crești!

Când ești părinte pentru prima oară, îți înțelegi părinții mult mai bine, și îi respecți pentru că au făcut față cu brio schimbării tumultuoase din viețile lor. Până să ai copii, nu înțelegi lucruri esențiale. Prima dată ai șansa să te confrunți cu nopțile nedormite: când ai crezut că bebelușul a adormit, ațipești. Dar… surpriză! S-a trezit și e mai energic decât înainte, și primești bilete la locurile VIP pentru concertul ce e pe cale să înceapă. Trebuie să înveți să faci sală, legănându-ți copilul la cele mai ciudate ore, să asculți ore în șir înregistrarea unui foehn, să iei lecții de canto și să înveți pe de rost o antologie de cântece de leagăn.

Când e vorba de ora mesei, trebuie să te pregătești fizic și psihic pentru niște dureri provocate de un bebeluș care crede că sânii sunt de cauciuc, și să te dedici copilului, că e cam dificil să faci altceva atunci când alăptezi. Trebuie să te obișnuiești să fii pernuța bebelușului, să înveți cum să scoți diverse pete din hăinuțe precum cele de lăptic sau de nevoi „personale”. E mai greu, însă, să asculți plânsetul sfâșietor al copilașului în caz de dureri, și să privești neputincioasă la el, iar eventual să plângi alături până îți dai seama că starea ta îl afectează, pentru că puiul e dependent de tine. 

În loc de încheiere

Viața cu un bebeluș e ca un carusel; niciodată nu știi la ce să te aștepți în următoarele zile, sau săptămâni. Fiecare progres al bebelușului e o surpriză pentru toți cei din jurul lui: când vorbește, când stă în funduleț, când trage de lucruri etc. Năzbâtiile care sunt incluse în „pachet” sunt, de asemenea, surprize. Bebelușul e ca un Kinder cu surprize, pe măsură ce crește. El ne face să ne dorim un paradox, respectiv ca el să rămână mititel și să crească totodată. 

Oricât de dificil ar fi să te descurci cu un puiuț, recompensele sunt pe măsură. Dacă sacrificiile par mici, răsplata este infinită cu fiecare zi, iar energia pe care o consumi cu bebelușul este, de fapt, investită, și crește cu fiecare îmbrățișare, cu fiecare pupic, cu „ma-ma” și, când mai crește, cu fiecare „Te iubesc, mama!”

Facebook

 

Facebook Comments

Citind blogul, afli câte ceva și despre persoana care și-a pus bucăți de suflet pe hârtie..

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat:
Abonează-te pentru a fi la curent cu noile articole

Scrie adresa ta de e-mail, mai jos

Abonează-te!