Urare de centenar

Urare de centenar Când luna cea lucie stă mândră între nori gânduri răzlețe ies, precum niște intruși și prind forme rebele, parfumuri sau culori închise sau deschise, de omuleți nespuși. Cărări de praf bătute, călcate de miimi de oameni triști sau veseli, de suflete pustii, de gânduri solitare și de mișcări sociale se-arat-acum contrar unor […]

Cântec de leagăn

Cântec de leagăn Nani, nani, puișor Fie-ți îngerii aproape Maica Domnului ușor Să-ți mângâie-a tale pleoape. Fie Tatăl cel ceresc Lângă tine tot mereu Când ochii-ți se umezesc Să te-ajute Dumnezeu. Să te aibă-n paza Lui Pui divin, dat din iubire, Să-ți alunge rău-n cui Să te-mbrace-n nemurire. Îngerul tău păzitor Să te ocrotească-n veci […]

Unde?

Iubite drag, ce faci, acum în miez de noapte, Când clipa cea duioasă plecată e departe? Ce faci, când luna și-ascunde fața caldă Și sufletul în baia cea de lacrimi se scaldă? Tu fugi, lăsând în urmă totul, crezând că e o joacă Fără să știi, o, suflet, că bucuria pleacă! Își face-ușor bagajul, își […]

Întuneric

Întuneric În noaptea uitării, și-a negrului dor M-afund pe poteci, în păduri de teck Caut lacul albastru în el să mă-nec Să zbor în zenit, în liniște să mor. În juru-mi caut un licăr de lumină, De care mă agăț cu-o mută disperare. Cerul negru coboară; totul în jur dispare. Pădurea-ntunecată dansează pe retină. Și […]

De noapte

În giulgiul negru-al nopții care-ascunde povești ce se întrepătrund cu vise un pelerin mergând se-ndreaptă spre trecut. Noaptea nu-l înspăimântă, ci adorând-o, pășește-ușor, pe lungi poteci de fum pe care pietre solitare le-nsoțesc. Și vântul suflă, și valurile mării cântă o șoaptă de sirenă, și farul luminează cărarea pelerinului mergând în timp. Pe cer răsare […]

Elegie de toamnă

Te-am întâlnit atunci, pe când frunze picau, Când zilele grăbite înspre absurd goneau Cântai la pian, iubito, cântai romanțe dulci, Și n-am știut, eu, bietul, că tu aveai să fugi. Aceasta n-ai știut-o nici tu, o, suflet sfânt, N-aveai a ști, desigur, că trupul vrea-n pământ, Iar sufletu-ți de zână în veșnicul său loc Să meargă […]

Amurg

Prin codrii verzi de brad, soarele s-a ascuns, și norii deși apar deasupra vârfurilor seculare; pare-se, deci, că ziua și cu vara-s în apus, un dulce-amurg al potecilor clare spre care pașii tăi se-ndreaptă lin, ușor, spre care gândurile tale-așa plutesc, precum pe ceruri mai apare câte-un nor, și luna, mam-a celor ce iubesc și-a celor […]

Codrului

Privesc la cer când luna încă-și arată fața, când de pe munții-nalți, ușor se-nalță ceața și când un susur blând, d-izvor s-aude-n zare iar raza alb-a lunii s-arată pe cărare; și te întreb pe tine, tu, înger alb al nopții unde te-ascunzi, unde colinzi în voia sorții? pe ce cărări ascunse, pe ce coline reci? […]

Ploaie

O, ploaie blândă, ce mult te iubesc atunci când vii cu ale tale lacrimi; și-alerg spre tine, și mă contopesc, cu tine, și-mi plâng propriile patimi. Și mă apucă un fierbinte dor de a pleca, de-a părăsi pământul, de-a deveni un susur de izvor sau de-a mă transforma în însuși vântul care colindă munții ne-ncetat, […]

Abonează-te pentru a fi la curent cu noile articole

Scrie adresa ta de e-mail, mai jos

Abonează-te!