Elegie de toamnă

Te-am întâlnit atunci, pe când frunze picau, Când zilele grăbite înspre absurd goneau Cântai la pian, iubito, cântai romanțe dulci, Și n-am știut, eu, bietul, că tu aveai să fugi. Aceasta n-ai știut-o nici tu, o, suflet sfânt, N-aveai a ști, desigur, că trupul vrea-n pământ, Iar sufletu-ți de zână în veșnicul său loc Să meargă […]

Amurg

Prin codrii verzi de brad, soarele s-a ascuns, și norii deși apar deasupra vârfurilor seculare; pare-se, deci, că ziua și cu vara-s în apus, un dulce-amurg al potecilor clare spre care pașii tăi se-ndreaptă lin, ușor, spre care gândurile tale-așa plutesc, precum pe ceruri mai apare câte-un nor, și luna, mam-a celor ce iubesc și-a celor […]

Codrului

Privesc la cer când luna încă-și arată fața, când de pe munții-nalți, ușor se-nalță ceața și când un susur blând, d-izvor s-aude-n zare iar raza alb-a lunii s-arată pe cărare; și te întreb pe tine, tu, înger alb al nopții unde te-ascunzi, unde colinzi în voia sorții? pe ce cărări ascunse, pe ce coline reci? […]

Ploaie

O, ploaie blândă, ce mult te iubesc atunci când vii cu ale tale lacrimi; și-alerg spre tine, și mă contopesc, cu tine, și-mi plâng propriile patimi. Și mă apucă un fierbinte dor de a pleca, de-a părăsi pământul, de-a deveni un susur de izvor sau de-a mă transforma în însuși vântul care colindă munții ne-ncetat, […]

Muntelui

Muntele meu drag, de fiecare dată când te părăsesc, simt un mare gol în suflet, și aș voi să mi se pară că te las singur, doar cu dorurile și cu gândurile tale. Simt că îmi lipsește freamătul frunzelor și al crengilor de brad, și al potecilor tale bătute de pașii șovăielnici ai sufletului alb […]

Anotimpuri în timp

Sunt copilul ce adoră să alerge prin ploaia călduţă de vară şi prin iarba proaspătă. Sunt tânărul ce iubeste să se plimbe prin ninsoarea dezmatata şi tandră. Sunt adultul care la venirea primăverii reînvie, pentru a 33-a oară. Sunt bătrânul care îşi simte chemarea, ca o frunză din copacii fără pădure. Sunt viaţa, sunt moartea, […]

Melancolie…

Joc de fulgi de nea afară, amestecați cu picuri grei, reci, plumburii de ploaie, care vin dintr-un cer sec. Sur. Un pământ înghețat de suflul hibernal al naturii, împrejmuit de copacii desfrunziți și triști. În suflet, o atmosferă sumbră, de melancolie. Mă închid asemeni unui rac în propria-mi carapace. Fug de mine, de eul sensibil, […]

Crepuscul tomnatec

Crepuscul tomnatec, venirea ta mă face să mă gândesc la o toamnă îmbrăcată în veșmânt de purpură. Văd melancolia ta pe dealuri, odată cu turmele care coboară alături de păstori spre șes. O simt în vântul rece, care suflă fără încetare, cântând simfonii de nostalgii la fluierul ramurilor desfrunzite. Zăresc ultimul vals al frunzelor ce […]

Abonează-te pentru a fi la curent cu noile articole

Scrie adresa ta de e-mail, mai jos

Abonează-te!