De noapte

În giulgiul negru-al nopții care-ascunde povești ce se întrepătrund cu vise un pelerin mergând se-ndreaptă spre trecut. Noaptea nu-l înspăimântă, ci adorând-o, pășește-ușor, pe lungi poteci de fum pe care pietre solitare le-nsoțesc. Și vântul suflă, și valurile mării cântă o șoaptă de sirenă, și farul luminează cărarea pelerinului mergând în timp. Pe cer răsare […]

Elegie de toamnă

Te-am întâlnit atunci, pe când frunze picau, Când zilele grăbite înspre absurd goneau Cântai la pian, iubito, cântai romanțe dulci, Și n-am știut, eu, bietul, că tu aveai să fugi. Aceasta n-ai știut-o nici tu, o, suflet sfânt, N-aveai a ști, desigur, că trupul vrea-n pământ, Iar sufletu-ți de zână în veșnicul său loc Să meargă […]

Mamei (Naiv)

O, mamă sfântă, ce-aș putea să fac Să-ți răsplătesc iubirea cea din veac? Aș încerca să mut munții din loc, Să pot s-astâmpăr al inimii foc. Credință, nădejde și dragoste Din raiul tău de îngeri coborând Ne-ajuți cu empatie, mamă Prin darul tău, lumină aducând. Mamă sfântă, de-ai ști cât te iubesc Așa cum îngerii-L […]

Iubite

Iubite, adesea îmi pare că iubirea pe care o simți pentru mine e o taină vie, ascunsă în umbra unui văl de mistere, pe care nu îmi vine a o elucida. În spatele unui salcâm, iubirea ta se ascunde gingaș și ghiduș, de parcă nu ar vrea să o descopăr prea curând. Probabil că a […]

Muntelui

Muntele meu drag, de fiecare dată când te părăsesc, simt un mare gol în suflet, și aș voi să mi se pară că te las singur, doar cu dorurile și cu gândurile tale. Simt că îmi lipsește freamătul frunzelor și al crengilor de brad, și al potecilor tale bătute de pașii șovăielnici ai sufletului alb […]

Refugiu solitar.

Sunt clipe în care îmi place să mă refugiez într-o singurătate aparentă. Simt nevoia uneori să fiu singură în fața lumii, dar în compania prietenelor mele fidele, a gândurilor. Și iubesc atunci să mă gândesc, să îmi imaginez, să creez povești de fericire sau nu, asta depinzând de dispoziția de moment. Iubesc să fiu doar […]

Melancolie…

Joc de fulgi de nea afară, amestecați cu picuri grei, reci, plumburii de ploaie, care vin dintr-un cer sec. Sur. Un pământ înghețat de suflul hibernal al naturii, împrejmuit de copacii desfrunziți și triști. În suflet, o atmosferă sumbră, de melancolie. Mă închid asemeni unui rac în propria-mi carapace. Fug de mine, de eul sensibil, […]

Abonează-te pentru a fi la curent cu noile articole

Scrie adresa ta de e-mail, mai jos

Abonează-te!