Codrului

Privesc la cer când luna încă-și arată fața, când de pe munții-nalți, ușor se-nalță ceața și când un susur blând, d-izvor s-aude-n zare iar raza alb-a lunii s-arată pe cărare; și te întreb pe tine, tu, înger alb al nopții unde te-ascunzi, unde colinzi în voia sorții? pe ce cărări ascunse, pe ce coline reci? […]

Pierduta.

Când ceasurile fug, trecând de miezul nopţii, şi tu stai la fereastră, gândindu-te la ea, îţi spun că nu mai vine, că e voia sorţii ca sufletul ei blând cu îngerii să stea. Tu te frămânţi, aştepţi, o cauţi prin amintiri şi nu-ncetezi să speri ca ea e încă vie fiindcă viaţa-ţi, plină de dezamăgiri, […]

Abonează-te pentru a fi la curent cu noile articole

Scrie adresa ta de e-mail, mai jos

Abonează-te!